„Noi nu prea știm să pozăm!”
Aud asta atât de des, încât uneori mă întreb dacă nu cumva viitorii miri se înțeleg între ei înainte să mă contacteze. :)
De obicei, urmează și explicațiile: „Nu suntem fotogenici”, „Ne simțim ciudat în fața aparatului” sau „Nu știm cum să stăm”.
Perfect! Atunci avem de unde începe.
Nu trebuie să fiți fotomodele, să studiați poziții pe Pinterest sau să exersați zâmbetul perfect în oglindă. Voi aveți de trăit ziua nunții, nu de susținut un examen de fotografie.
Și, între noi fie vorba, nici mie nu-mi place să transform o ședință foto într-o succesiune nesfârșită de indicații.
„Dar ce facem cu mâinile?”
Dacă prima întrebare este deja un clasic, aceasta vine aproape inevitabil în primele minute ale ședinței foto.
Și e fascinant cum doi oameni care se țin de mână, se îmbrățișează și râd împreună în fiecare zi ajung, în fața aparatului, să se întrebe dacă mai știu să facă toate lucrurile astea. :)
Le ținem pe lângă corp? În buzunare? Ne ținem de mână? Le încrucișăm?
Dintr-odată, mâinile par să aibă propria lor personalitate și să nu mai vrea să coopereze.
Dar stați liniștiți, nu există o poziție universală și nici un manual de utilizare a mâinilor în fotografii.
O îmbrățișare, o mână așezată pe brațul persoanei iubite sau un gest spontan sunt suficiente atunci când vin firesc.
Iar dacă tot nu știm ce să facem cu ele, găsim noi o soluție. Promit că nu le lăsăm în afara cadrului! :)
Mai întâi povestim. Fotografiile vin imediat după.
Când văd că emoțiile sunt mari și aparatul foto pare să intimideze puțin, nu mă grăbesc să încep ședința.
Mai bem o gură de apă, mai povestim una-alta, mai strecurăm câte o glumă. Nu avem de bifat un concurs de poziții și nici nu ne cronometrează nimeni.
Îmi place să cunosc oamenii din fața aparatului, să descopăr cum sunt împreună, ce îi face să râdă și cât de confortabil se simt în prezența mea.
Unii se relaxează imediat. Alții au nevoie de câteva minute în plus. Și e absolut normal.
De cele mai multe ori, după puțină conversație, lucrurile încep să vină de la sine. Umerii se relaxează, zâmbetele nu mai sunt la comandă, iar aparatul devine tot mai puțin important.
Pentru mine, înainte să obțin o fotografie naturală, vreau ca oamenii din fața mea să se simtă natural.
De-a lungul timpului, fotografiind nunți atât in Pitești cât și în alte locuri din țară, am întâlnit tot felul de cupluri și am învățat că fiecare are propriul ritm atunci când vine vorba de relaxare în fața aparatului foto.
Și tocmai de aceea cred că este important să alegeți nu doar un fotograf ale cărui imagini vă plac, ci și un om alături de care să vă simțiți în largul vostru. Am povestit mai multe despre asta și în articolul „Fotograf de nuntă – cum alegi omul care îți spune povestea”
Vă ghidez, dar nu vă transform în altcineva :)
Să nu vă imaginați că vă duc într-un loc frumos, vă așez în fața aparatului și vă spun: „Gata, acum fiți spontani!”
Ar fi puțin nedrept, nu? :)
Nu vă promit că după cinci minute veți poza ca în reviste. Și nici nu asta urmăresc.
Dar vă promit că nu vă las singuri în fața aparatului, întrebându-vă ce urmează.
Vă ajut să găsiți lumina potrivită, vă sugerez mici gesturi, vă invit să vă plimbați, să vă apropiați sau pur și simplu să vă priviți. Mai povestim, mai râdem și, fără să ne dăm seama, încep să apară fotografiile acelea în care vă recunoașteți.
Iar uneori, cele mai reușite cadre apar exact între două indicații. Când unul dintre voi spune ceva amuzant, când celălalt izbucnește în râs sau când apare o îmbrățișare pe care nu a cerut-o nimeni.
Eu trebuie doar să fiu atent și pregătit.
Dacă sunteți curioși cum arată aceste momente în fotografii, vă invit să descoperiti câteva dintre ele în portofoliul meu de nuntă
Știu să glumesc, dar știu și când să tac :)
Îmi place să vorbesc cu oamenii, să glumesc și să destind atmosfera. Dar sunt și momente în care prefer să fac un pas în spate.
Când un tată își vede fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, când doi oameni își spun jurămintele sau când apare o îmbrățișare plină de emoție, nu este nevoie să intervin cu nimic.
Atunci, rolul meu este să observ și să fotografiez. Atât.
La pregătiri, la ceremonie sau la petrecere, nu trebuie să vă gândiți permanent unde mă aflu sau dacă vă privesc din unghiul potrivit.
Iar dacă la petrecere ajungeți să uitați complet de mine, cu atât mai bine. Înseamnă că vă distrați, iar eu îmi pot face treaba liniștit.
Pentru că nu toate momentele au nevoie de indicații. Unele trebuie pur și simplu lăsate să se întâmple.
Și dacă ceva nu iese perfect?
Ei bine, nici nu trebuie!
Poate bate vântul exact când încercăm să facem câteva fotografii. Poate unul dintre voi începe să râdă când încerca să fie serios. Sau poate lucrurile nu merg chiar după plan.
Și ce dacă?
Uneori, tocmai acele momente neplanificate devin fotografiile voastre preferate.
Nu îmi doresc imagini în care totul este atât de controlat încât să dispară personalitatea voastră.
Îmi doresc să vă recunoașteți în ele. Cu zâmbetele voastre, cu gesturile voastre și cu toate micile imperfecțiuni care vă fac să fiți voi.
Așa că, despre ce vorbim, de fapt?
Dacă vă pregătiți nunta și vă faceți griji că nu știți să pozați, am o veste bună: nici nu trebuie.
Voi aveți grijă să vă bucurați de ziua voastră. Eu am grijă să vă simțiți în largul vostru și să păstrăm amintirile așa cum merită.
Nu trebuie să veniți cu pozițiile învățate de acasă și nici să vă transformați în alte persoane pentru câteva fotografii frumoase.
Veniți așa cum sunteți, cu emoțiile, zâmbetele și felul vostru de a fi. Eu vin cu aparatul, cu experiența și, aproape sigur, cu câteva glume pregătite.
Iar dacă la un moment dat apare inevitabila întrebare „Dar ce facem cu mâinile?”…
Ei bine, măcar avem un motiv bun să începem cu o glumă. :)
Și dacă simțiți că am putea face o echipa bună in ziua nunții voastre, haideți să ne cunoastem. Povestim despre voi, despre ce va doriți și vedem cum putem transforma toate acele momente în amintiri de care să vă bucurați peste ani.
Mircea Photographer
Fotograf de nuntă în Pitești, disponibil oriunde în România.
